Ce ne spun Sfinții Români din biserica nouă a Mănăstirii Pângăraţi?

Publicat
22 Iun 2016

În lăcașul de rugăciune al Mănăstirii Pângărați, toți sfinții pictați au ceva să-ți spună, fiecare în parte. Iar dacă îți faci timp câteva minute să-i asculți, citindu-le învățătura, cu siguranță vei pleca mai bogat sufletește. Iată ce zice Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec: „Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în tăcere foloseşte, iar cuvântul, chiar şi strigând, supără. Dar dacă cuvântul şi viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată înţelepciunea”.

Când intri într-o biserică, te închini mai întâi la sfintele icoane şi la sfintele moaşte, dacă acea biserică are. Spui o rugăciune pentru nevoile tale, te aşezi în genunchi sau într-o strană să te reculegi un pic. În acest timp, la Pângărați poţi lectura concentratele duhovniceşti ale sfinţilor pictați. Fiindcă cel ce are pururi înaintea ochilor săi cuvântul lui Dumnezeu, să-l citească sau să-l asculte cu smerenie și să-l păzească cu credință.

Iată comoara și testamentul sfinților neamului nostru românesc din biserica nouă a Pângăraţilor:

Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău: „Dacă Împărăţia Cerurilor pofteşti, defaimă banii şi de dumnezeiasca răsplătire te ţine. A trăi după Dumnezeu este cu neputinţă dacă eşti iubitor de dezmierdări şi iubitor de arginţi”.

***

Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana: „Domnul a spus: întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei – dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. Cel ce are toate darurile lui Dumnezeu, iar dragoste nu are, nimic nu-i foloseşte”.

***

Sfîntul Cuvios Iosif de la Bisericani: „Bine este a nu te mânia. De ce urăşti pe omul care te-a mâhnit? Nu el ţi-a făcut nedreptate, ci diavolul! Urăşte boala, nu pe cel bolnav! Nu-ţi osândi aproapele, căci tu îi cunoşti păcatul, dar pocăinţa nu”.

***

Sfântul Cuvios Rafail de la Agapia Veche: „Trecând odată Avva Pimen prin Egipt, a văzut o femeie şezând la un mormânt şi plângând cu amar. Şi a zis: de vor veni toate veseliile lumii acesteia, nu vor muta sufletul ei de la plâns. Aşa şi călugărul trebuie să aibă de-a pururi plânsul în sine”.

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălu: „Săracii sunt doctorii, binefăcătorii şi ocrotitorii sufletelor noastre. Atunci când nu facem milostenie este ca şi cum am fi lipsiţi de viaţă. Credinţa fără fapte este moartă”.

***

Sfântul Ierarh Teodosie de la Brazi: „Nu există om pe care să-l părăsească Dumnezeu, ci există numai oameni care L-au părăsit pe Dumnezeu. Apa are însuşirea să spele noroiul de pe trup, iar milostenia să nimicească murdăriile sufleteşti”.

***

Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti: „Dacă vrei să nu pui în primejdie mântuirea sufletului tău, să eviţi în tot chipul a judeca pe alţii. Prin faptul de a nu judeca pe nimeni şi a rămâne tăcut, îţi păstrezi pacea. Atunci când omul se află într-o astfel de stare, primeşte descoperiri dumnezeieşti”.

***

Sfântul Cuvios Sofronie de la Cioara: „Va veni vremea când oamenii vor înnebuni şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor ridica asupra lui zicând: El este nebun pentru că nu este asemenea nouă”.

***

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica: „Mânia este cel mai primejdios sfătuitor pentru oricine. Tot ce se întreprinde la mânie nu e niciodată chibzuit. Un cuvânt rău şi pe cei buni îi face răi, iar un cuvânt bun şi pe cei răi îi face buni.

***

Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec: „Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în tăcere foloseşte, iar cuvântul, chiar şi strigând, supără. Dar dacă cuvântul şi viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată înţelepciunea”.

***

Sfântul Ierarh Petru Movilă: „Pricina tuturor relelor sunt păcatele. Din pricina păcatelor vin întristările; din pricina păcatelor, tulburările. Din pricina păcatelor, războaiele; din pricina păcatelor, bolile şi toate patimile greu de vindecat care ne necinstesc”.

***

Sfântul Ierarh Pahomie al Romanului: „Atunci când ne aducem aminte de păcatele noastre, Dumnezeu le uită. Iar când le uităm noi, îşi aduce aminte Dumnezeu de ele”.

***

Sfântul Ierarh Iachint al Ţării Româneşti: „Nu este bogat cel ce stăpâneşte multe, ci acela care nu are nevoie de nimic. Căci care este folosul celui care stăpâneşte întreaga lume, dar trăieşte în mai multă mâhnire decât cel care nu are nimic”?

***

Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ: „Aşezarea lăuntrică este aceea care îi face pe oameni bogaţi sau săraci, iar nu posedarea banilor sau lipsa lor”.

***

Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab: „Om este cel ce a înţeles ce este trupul: că este stricăciune şi vremelnicie”.

***

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla: „Sufletul curat este cel care s-a eliberat de patimi şi se bucură neîncetat de dragostea dumnezeiască”.

***

Sfânta Muceniţă Filofteia de la Argeş: „Pacea este izbăvirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflată fără lucrarea Duhului Sfânt”.

***

Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângărați: „Să fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea la biserica aceasta, la acest loc pentru care Tu ai zis: numele Meu va fi acolo”.

***

Sfântul Cuvios Simeon de la Pângărați: „Fiilor, de veţi rămâne tari în ostenelile călugăreşti, va dura şi obştea voastră cât va binevoi Dumnezeu”.

Citește alte articole despre: ascultare, blandete, cainta, asceza, biruinta, citat, Sfinti romani