La mormântul Părintelui Teofil Lefter, fostul stareț al Mănăstirii Pângărați, vin oameni în fiecare zi. Îi aduc flori și îi aprind lumânări. Într-o dimineață, după Sfânta Liturghie, l-am întâlnit pe Vasile Stoleru din comuna Bodești, Neamț, un bărbat între două vârste, simplu la vorbă și la port. Stătea îngenuncheat lângă crucea de lemn de ceva timp. Îndurerat pentru copilul său din spital și multe alte necazuri, șoptea ceva fostului său părinte duhovnic. Iată mărturisirea lui, printre lacrimi.
Părintele Teofil a fost un duhovnic puternic, un părinte cu harul lui Dumnezeu, cu multă credință, cu multă evlavie, un om care ajuta pe oricine. Tot timpul vorbea frumos cu toți creștinii, indiferent dacă erau bogați sau săraci. Multă lume venea la dânsul pentru sfat, pentru Spovedanie sau la Sfântul Maslu. M-am spovedit la sfinția sa până înainte de a muri și-mi devenise atât de drag… Acum, dacă l-aș vedea, l-aș îmbrățișa cu tot sufletul!
„Ca Părintele – nu mai este nimeni”
A făcut multe Părintele, dar s-a dus. L-a luat Dumnezeu de tânăr. Tot El să-l odihnească acolo unde este. Să știți de la mine: ca Părintele nu mai este nimeni. A fost un om de amintire și-l păstrăm fiecare în inima noastră.
Să ne rugăm pentru toți părinții și frații acestei mănăstiri, viețuitori ai lui Dumnezeu, căci au credință mare, frica lui Dumnezeu și dragoste de aproapele. Să le dea Dumnezeu sănătate, să vină lume multă aici, să-i ajute. Să vă dea Domnul mântuire!