Când a intrat în mănăstire, prima ascultare a monahului Serafim de la Pângărați a fost cea de paznic. Începea seara și termina dimineața, când închidea luminile și deschidea poarta. Luase la cunoștință că atunci când se reînființase Mănăstirea Pângărați, veneau oameni din sat și efectiv luau vaca din grajd și plecau cu ea pe poartă. Și era foarte atent atunci, nu cumva să i se întâmple și lui asemenea.
Mai apoi, a fost trimis la bucătărie, unde a stat ca trapezar vreo trei luni de zile. Atunci a fost luptat, cu voia lui Dumnezeu, de o patimă a bucătăriei. Văzându-se în pericol, s-a rugat la icoana Maicii Domnului din biserica veche, considerată de mulți săteni și părinți ca făcătoare de minuni, să-l scape, cum știe ea. Și a simțit ajutorul Maicii Domnului. Nu după mult timp, forțat de anumite împrejurări, a fost mutat. Într-o dimineață, pe o vreme înghețată, grăbindu-se să ia lapte pentru muncitori, a căzut și și-a fracturat piciorul. N-a luat în serios accidentul și a mai mers în continuare. Ajuns la spital din îndemnul Părintelui Stareț, a aflat că avea nevoie urgentă de operație, fiindcă piciorul era rupt și deplasat. A stat monahul Serafim mult timp după aceea cu piciorul în ghips. Apoi a intrat ca paraclisier.
În ascultarea pe care o are acum, la magazinul bisericesc, sunt momente în care oamenii vin și îi cer sfatul în legătură cu ce cărți ar vrea să cumpere. Este adesea întrebat: „Părinte, aș vrea să dăruiesc o carte unui om care are aceste probleme. Ce carte să iau?” Sau vine cineva cu anumite întristări, anumite lupte interioare. Și dacă întreabă ce ar fi bine să citească, recomandarea nu întârzie.