Dulceața dragostei, tăria duhului, dar și frumusețea locurilor îndeamnă pelerinii spre Mănăstirea Pângărați. Unii se statornicesc și astăzi fac parte din obștea lărgită a acestei mănăstiri. Doamna Maria din Bacău este un exemplu în acest sens. I-a fost ucenică Părintelui Teofil aproape 20 de ani și își amintește cu lacrimi multele bucurii gustate în preajma sfinției sale.
Când am venit prima dată la Pângărați, Părintele Teofil era tânăr, Dumnezeu să-l odihnească în pace. De când ne-a văzut – eram împreună cu soțul – ne-a chemat la spovedit. Avea foarte mulți ucenici atunci, vreo 200-300. După ce s-a îmbolnăvit, a mai rămas cu vreo 40 și, cu ajutorul Măicuței Domnului, am rămas între aceștia din urmă și am încercat să-l ascultăm în toate. Părintele ne citea de cum ne vedea. Nici nu era nevoie ca să-i spunem problemele, că imediat ne răspundea. Veneam de multe ori cu necazuri grele la dânsul și îmi dădea o pace imensă. N-am putut niciodată să-l privesc în ochi. N-aveam curajul, căci simțeam că sfredelește în inima omului.
„Nu vă depărtați de mănăstire, nu plecați, nu vă împrăștiați”
Am avut bucurii multe cu Părintele Teofil. Tot timpul ne veselea. N-am să uit niciodată momentul în care am îngenuncheat și eu lângă Sfinția sa și un alt părinte ne-a citit rugăciunea de dezlegare. Se pregătea pentru împărtășirea de a doua zi și mă gândeam: cu chip de înger, dar este și el om.
Am suportat foarte greu plecarea Sfinției sale și te învăț și pe tine, să nu faci ce am făcut eu: m-am depărtat. Și părintele a spus: nu vă depărtați de mănăstire, nu plecați, nu vă împrăștiați.
Mi-am dat seama de sfințenia Părintelui abia după ce l-am pierdut. Chiar dacă a plecat dintre noi, să știți că duhul Părintelui se simte și lucrează peste tot. Am avut un sfânt în viață. El ne-a iubit mult. Aceeași dragoste împărțea la toți. Nu conta dacă era Maria, Elena, Aurica – el avea aceeași dragoste către fiecare. Și mă gândeam: Doamne, cum poate Părintele să dea atâta dragoste fiiilor și fiicelor sale duhovnicești, iar noi nu reușim să ne iubim câtuși de puțin între noi?