Sfântul Maslu la Pângărați – taina care-i unește pe oameni

Publicat
22 Iun 2016

E vineri şi e aproape seară. La Mănăstirea Pângăraţi, vântul domol a mai risipit norii albaştri-cenuşii adunaţi deasupra bisericii. Miroase a iarbă cosită şi-a trandafiri. Nimic nu pare să tulbure liniştea din incinta aşezării monahale. Doar greierii şi-au început timid partitura pentru asfinţitul soarelui.

La 18.30 încep să vină oamenii, unii mai tăcuţi, alţii încărcaţi şi ei de forfota oraşului sau de propriile nelinişti. Dacă arunci un ochi prin parcare, poţi vedea maşini de Bucureşti, Constanţa, Brăila, Iaşi, Vrancea şi Neamţ. Părinţi cu copii în braţe sau de mânuţă, tineri în grup, dar cu precădere tinere fete, doamne şi domni eleganţi, bătrânele cu haine cernite, monahi şi ieromonahi – cu toţii urcă agale aleea înspre biserică.

Majoritatea poposesc la mormântul Părintelui Teofil, pe care-l umplu de flori şi candele, arătându-şi recunoştinţa pentru sfatul sau ajutorul primit de la milostivul stareţ al Pângăraţilor, plecat la Domnul în februarie 2012.

Fiecare om i-a adus în inimă la Sfântul Maslu și pe cei dragi

Biserica mare a mănăstirii se umple de oameni. Forfota s-a risipit ca o ceaţă, din când în când se mai aude câte un glăscior de copil. Începe sfânta slujbă, cu câteva ectenii deosebite. Ieromonahi ai mănăstirii şi preoţi de mir slujesc alături. Părinţii îi stropesc cu apă sfinţită pe credincioşi. Fiecare om n-a venit doar pentru sine, ci i-a adus în inimă şi pe un pomelnic pe cei de-acasă, pe cei dragi, bolnavi poate, suferinzi sau îndureraţi, Dumnezeu ştie din ce pricină. Privind în jur, îi văd pe unii istoviţi după o săptămână de muncă, dar înseninaţi şi unii chiar luminoşi.

„Nu-mi închipui vinerea fără Pângăraţi, fără Taina Sfântului Maslu de aici. De şase ani vin mereu, chiar dacă nu am maşină proprie. Are grijă Maica Domnului şi nu mă lasă niciodată să lipsesc. Cu mâna pe inimă pot spune că am mai multă linişte în suflet şi în casă de când vin aici”, mărturiseşte la final Alexandra B., o tânără din Roznov.

***

E ora 11 noaptea.Taina Sfântului Maslu s-a încheiat şi fiecare a primit „ajutorul de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul” prin miruirea de către preot. Credincioşii coboară aleea, îndreptându-se fiecare la casa lui. Incinta e plină de bulgări de lumină electrică, dispuşi geometric de-a lungul scărilor, aleilor şi în jurul bisericii. Şi pe cer au răsărit câteva stele, iar cântecul greierilor e în toi.

Citește alte articole despre: Sfantul Maslu, taina, boala, pomelnic, recunostiinta